Pređi na sadržaj

iar

Takođe pogledajte: iAr, IAR, iar-, iâr, íar, i í ár

Catalan

Noun

iar m (plural iars)

  1. Iyar

Cimbrian

Etymology 1

Od Middle High German ir, od Old High German ir, od Pra-Zapadno Germanski *jiʀ, od Pra-Germanski *jīz. Cognate with Nemački ihr, Engleski ye.

Pronoun

iar (Luserna)

  1. you (plural)
  2. you (polite, singular)
Inflection

Šablon:cim-decl-personal pronouns-luserna

Alternative forms

References

Etymology 2

From Middle High German ir, from Old High German ira, iro, iru, from Pra-Germanski *ezōi, dative singular feminine form of *iz. Cognate with Nemački ihr, Gotski 𐌹𐌶𐌰𐌹 (izai).

Pronoun

iar

  1. (Sette Comuni) dative of zi: her, to her

See also

Šablon:cim-decl-personal pronouns

References


Egyptian

Romanization

iar

  1. Manuel de Codage transliteration of jꜥr.

Old Irish

Preposition

iar

  1. Alternativno spelovanje od íar

Rumunski

Rumunski

Alternative forms

Etymology

Nepoznato. Perhaps from a Vulgar Latin root *era. Compare Engadine Romansch eir, Provençal er, era, Old Galician ar.

Pronunciation

Adverb

Šablon:ro-adv

  1. again
    • 1874, Ion Creangă, “Prostia omenească”:
      Și mergând el bezmetic, fără să știe unde se duce, după o bucată de vreme, oprindu-se într-un loc, i se întâmplă iar să vadă ceva ce nu mai văzuse: un om ținea puțin un oboroc deșert cu gura spre soare, apoi răpede-l înșfăca și intra cu dânsul într-un bordeiu; pe urmă iar ieșea, îl punea iar cu gura la soare, și tot așa făcea…
      And, while walking aimlessly, without knowing where he was going, after a while, halting at a place, he again witnessed something he’d never seen before: a man would hold an empty bucket with the mouth towards the sun for a little while, then he’d quickly grab it and go with it into a dugout; then he’d exit again, hold it with its mouth towards the sun again, and he’d repeat this…
    • 1890, Ion Luca Caragiale, Năpasta, Act 1, scene 1:
      Nu-ncepi iar să bocești pe răposatul? Că iar am vorbit de el…
      Aren’t you again bewailing the departed? Since we've just talked about him again
  2. (rare) also

Synonyms

Derived terms

Conjunction

iar

  1. and
    • 1883, Mihai Eminescu, “Luceafărul”, lines 129–132:
      –Din sfera mea venii cu greu
      Ca să te-ascult ș-acuma,
      Și soarele e tatăl meu,
      Iar noaptea-mi este muma.
      “I have with difficulty come from my sphere
      To listen to you this time as well,
      And the sun is my father,
      And the moon is my mother.”
  2. (archaic) but
    • 16th C., Psalter of Șchei[1], Tome I, Bucharest: Ioan Bianu, published 1889, page 416:
      a҄propїa҄rъs̅є̅gonitórїimйfъrъlѣ́džє, є҄rє̅dєlѣ́džѣta̅dєloúngarѣsє.
      Apropiară-se gonitorii-mi fărălége, ere de légé ta delungară-se.
      Those who devise wicked schemes are near, but they are far from your law. (Psalm 119:150)
      (literally, “My lawless persecutors have come near, but from thy law they’ve gone away.”)

Usage notes

In the meaning of ‘and’, iar only connects sentences, while și can connect any parts of speech. Iar may never directly precede a verb.

Și can always replace iar—sometimes successfully, sometimes to a much more unpolished effect. Generally, iar is more appropriate in elevated language.

Iar may often, but not necessarily, have the oppositional connotation of English while.

Sinonimi

Reference


Scottish Gaelic

Etimologija

Od Old Irish íar (post, after).

Imenica

iar f

  1. zapad
    Antonim: ear

Izvedeni termini

Vidite i

(compass points)

iar-thuath tuath ear-thuath
iar ear
iar-dheas deas ear-dheas