iar

Takođe pogledajte: iAr, IAR, iar-, iâr, íar, i í ár

Catalan

Noun

1. Iyar

---

Cimbrian

Etymology 1

Od Middle High German ir, od Old High German ir, od Proto-West Germanic *jiʀ, od Proto-Germanic *jīz. Cognate with Nemački ihr, Engleski ye.

Pronoun

iar (Luserna)

1. you (plural)
2. you (polite, singular)

Alternative forms

• iart (Luserna)

References

• Šablon:R:CLM

Etymology 2

From Middle High German ir, from Old High German ira, iro, iru, from Proto-Germanic *ezōi, dative singular feminine form of *iz. Cognate with Nemački ihr, Gothic 𐌹𐌶𐌰𐌹 (izai).

Pronoun

iar

1. (Sette Comuni) dativa of zi: her, to her

References

• Šablon:R:Martalar1974

---

Egyptian

Romanization

iar

1. Manuel de Codage transliteration of jꜥr.

---

Old Irish

Preposition

iar

1. Alternative spelling of íar

---

Rumunski

Alternative forms

• iară
• ar (Banat, archaic)
• ară, are, eră, ere, eri (obsolete)

Etymology

Unknown. Perhaps from a Vulgar Latin root *era. Compare Engadine Romansch eir, Provençal er, era, Old Galician ar.

Pronunciation

• MFA^(ključ): [jar]

Adverb

1. again
   • 1874, Ion Creangă, “Prostia omenească”:

     Și mergând el bezmetic, fără să știe unde se duce, după o bucată de vreme, oprindu-se într-un loc, i se întâmplă iar să vadă ceva ce nu mai văzuse: un om ținea puțin un oboroc deșert cu gura spre soare, apoi răpede-l înșfăca și intra cu dânsul într-un bordeiu; pe urmă iar ieșea, îl punea iar cu gura la soare, și tot așa făcea…

     And, while walking aimlessly, without knowing where he was going, after a while, halting at a place, he again witnessed something he’d never seen before: a man would hold an empty bucket with the mouth towards the sun for a little while, then he’d quickly grab it and go with it into a dugout; then he’d exit again, hold it with its mouth towards the sun again, and he’d repeat this…

   • 1890, Ion Luca Caragiale, Năpasta, Act 1, scene 1:

     Nu-ncepi iar să bocești pe răposatul? Că iar am vorbit de el…

     Aren’t you again bewailing the departed? Since we've just talked about him again…

2. (rare) also
   • 1877, Ion Creangă, “The Old Man’s Daughter and the Old Woman’s Daughter”:

     Erau odată un moșneag și-o babă; și moșneagul avea o fată, și baba iar o fată.

     Once upon a time there were an old man and an old woman; and the old man had a daughter, and the old woman also had a daughter.

Synonyms

• iarăși
• din nou

Derived terms

• dar iar

Conjunction

iar

1. and
   • 1883, Mihai Eminescu, “Luceafărul”, lines 129–132:

     –Din sfera mea venii cu greu
     Ca să te-ascult ș-acuma,
     Și soarele e tatăl meu,
     Iar noaptea-mi este muma.

     “I have with difficulty come from my sphere
     To listen to you this time as well,
     And the sun is my father,
     And the moon is my mother.”

2. (archaic) but
   • 16th C., Psalter of Șchei‎^[1], Tome I, Bucharest: Ioan Bianu, published 1889, strana 416:

Usage notes

In the meaning of ‘and’, iar only connects sentences, while și can connect any parts of speech. Iar may never directly precede a verb.

Și can always replace iar—sometimes successfully, sometimes to a much more unpolished effect. Generally, iar is more appropriate in elevated language.

Iar may often, but not necessarily, have the oppositional connotation of English while.

Sinonimi

• și

Reference

• Šablon:R:DEX

---

Scottish Gaelic

Etimologija

Od Old Irish íar (“post, after”).

Imenica

iar f

1. zapad

   Antonim: ear

Izvedeni termini

• an iar
• siar

Vidite i

(compass points)

iar-thuath	tuath	ear-thuath
iar		ear
iar-dheas	deas	ear-dheas